În urmă cu aproximativ un an, o parte din lumea handbalului românesc jubila! O nouă generație ’96-’97 reușea să dea lovitura la nivel internațional, câștigând medalia de aur la Campionatul Mondial din Macedonia (Under 18). O nouă generație lua practic naștere, iar viitorul era privit deja cu alți ochi. „Handbalul feminin românesc este salvat pentru următorii 10 ani!”, s-a murmurat pe marginea acestei performanțe.
Primul an din „deceniul” așteptat s-a scurs, iar „Generația de Aur” se pregătește să revină în lumina reflectoarelor cu ocazia turneului final al Campionatului European Under 19 din Spania (23 iulie – 2 august). Mâini frecate de nerăbdare în așteptarea jocurilor și obiectiv o nouă medalie – poate chiar de aur -, ar putea spune cei care nu au urmărit activitatea echipei din ultima vreme. O gândire corectă, am spune noi, din moment ce această generație pornește din postura de campioană mondială!
Pentru cine a urmărit însă activitatea echipei în ultima perioadă situația generației 96-97 este însă cu totul alta înaintea turneului final din Spania. Redăm într-o idee mesajul primit în această săptămână din partea unei persoane extrem de apropiată de lotul Under 19, unul terifiant în condițiile în care vorbim totuși de cele mai bune fete din lume în august 2014, de niște învingătoare, indiferent de conjunctură: „Fetele sunt debusolate, lipsite de motivație! Copiii ăștia își știu valoarea și au nevoie de o constanță în pregătirea lor! În acest moment nu sunt o echipă. Nici nu se mai pune problema să fie echipa de anul trecut!„.
Evidența unor probleme majore în sânul acestei echipe a fost semnalată de două rezultate neașteptate înregistrate de naționala Under 19 la turneul amical din Franța (scor 30-34 și 28-37), în fața țării gazde. Dacă o națională care a terminat pe locul 16 (!) în lume în urmă cu un an ajunge să marcheze 71 de goluri în două partide campioanei mondiale en-titre la generația de vârstă amintită înseamnă că lucrurile sunt destul de grave. Practic, România s-a dus în Franța cu 12 zile înaintea turneului final ca să primească 34, respectiv 37 de goluri din partea primului adversar de la Euro. În primul rând, aceste cifre spun multe despre starea mentală, fizică și psihică a jucătoarelor. Cum te aperi ține în primul rând de efortul fizic pe care îl depui în timpul jocului! La câte goluri s-au încasat, e clar că apărare nu a existat, în consecință echipa stă cam prost cu „efortul”. „Fetele nu au vrut să arate totul”, a fost una din concluziile pe care le-am auzit. O concluzie care are însă darul de a ne minți singuri! O campioană mondială care se respectă dictează și se impune peste tot, ce ar mai avea până la urmă de ascuns. Mai sunt și accidente, este adevărat, dar în cazul de față nu se pune problema.
Din punctul nostru de vedere, problema stă altfel: România s-a dus în Franța, a luat două bătăi zdravene, le-a dat moral gazdelor, în timp ce raportul este invers proporțional în cazul fetelor noastre, adică sunt căzute în cap înaintea unui turneu final. Un Campionat European la care ar trebui să-și reconfirme valoarea, că titlul mondial nu a fost obținut accidental. Mai mult decât atât, handbalul românesc dă un examen, dacă știe să se mențină, să și crească în valoare, așa cum o fac mai mereu țări precum Rusia, Germania, Danemarca, Franța, Norvegia, Coreea de Sud, Ungaria, nu numai să scadă, așa cum s-a întâmplat aproape de fiecare dată după un rezultat de excepție.
Principala cauză pe care am auzit-o atunci când am întrebat în stânga și în dreapta ce se întâmplă în această perioadă cu această echipă – Generația de Aur – a fost lipsa antrenorului principal de la echipă! Da, la ultimul turneu de pregătire pentru turneul final, România s-a deplasat fără antrenorul principal! Cazul nu este singular. Naționala Under 19 nu a avut antrenorul principal pe banca tehnică nici la primele meciurile amicale susținute cu Rusia la Chiajna la sfârșitul lunii iunie. Antrenorul principal al echipei este încă Aurelian Roșca, tehnicianul care a semnat de curând cu HCM Baia Mare. Teoria că o campioană mondială joacă handbal indiferent de antrenor nu a stat în picioare și în acest caz!
De ce s-a ajuns la o astfel de situație unică pentru handbalul românesc, ca o echipă națională campioană mondială en-tire să se pregătească pentru un turneu final fără antrenor principal? Avem câteva răspunsuri și la această întrebare. În primul rând, Aurelian Roșca a fost tentat să renunțe la această funcție, spun surse, de mai mult timp, dar nu a fost lăsat de Federația Română de Handbal. Motivul este cât se poate de simplu. Nici la un an distanță după ce a condus echipa către titlul mondial, FRH nu i-a făcut antrenorului un contract civilizat. De fapt nu i-a făcut niciun contract, toată activitatea depusă fiind la stadiul de voluntariat. Este adevărat, Aurelian Roșca a fost recompensat pentru titlul mondial, la fel cum au fost premiate și jucătoarele, dar și angajații FRH. Dar lucrurile nu trebuie amestecate, una este premierea pentru o performanță deosebită, premiere stipulată și conform legilor țării în vigoare și alta este salariul pentru activitatea depusă. Aurelian Roșca nu a primit niciun ban, cum de altfel nici ceilalți antrenori de la loturile naționale de tineret, juniori, cadeți nu au încasat vreo sumă de bani (acesta este și motivul, spun surse, pentru care soții Lupan au renunțat la ultima națională înființată, cea de cadete, pentru că nu au dorit să presteze benevol). Probabil că antrenorul nu putea să riște să rămână la naționala de tineret, unde ar fi fost recompensat doar la o nouă medalie, ci s-a dus la o echipă de Liga Națională, în speță HCM Baia Mare, de unde să-și câștige existența. Așadar, Aurelian Roșca nu poate fi condamnat! Și totuși, cauza a rămas, adică naționala de aur a României fără un antrenor principal înainte de competiție. Între paranteze fie spus, naționala va ajunge la sfârșitul săptămânii în cantonamentul de la Pitești și probabil că va încerca să mai repare ce se mai poate pe ultima sută de metri. Miercuri – 22 iulie – lotul pleacă în Spania, iar o zi mai târziu debutează cu Franța.
Federația Română de Handbal a decis încă de anul trecut să schimbe sistemul de recompensare al antrenorilor de la loturi (excepție loturile de seniori). În locul obișnuitelor contracte s-a trecut la premieri pentru obiective. Adică nu se mai plătește ziua de muncă, ci performanța obținută. Măsura a fost luată tocmai pentru a stimula obținerea unor rezultate de top. Surse federale susțin că inclusiv Aurelian Roșca a fost la curent cu noul sistem de premiere și toți tehnicienii știu acest lucru în momentul în care primesc oferta de a pregăti un lot.
Practic, antrenorii de loturi câștigă bani din momentul în care califică echipa la turneul final. Premierea lor ajunge și la 6.000 – 8.000 de euro pentru o calificare, care de multe ori nu este chiar dificilă de obținut, mai ales la feminin. Cu astfel de sume, tehnicienii ar ieși mai bine decat dacă ar avea contracte pentru zilele în care ar lucra strict pentru loturi. Iar dacă se obține și o performanță de vârf la competițiile majore, așa cum s-a întâmplat cu generația în cauză în 2014, atunci premierile sunt substanțiale și depășesc chiar și salariul mediu al unui antrenor din Liga Națională.
O altă cauză a acestei căderi stă în volumul de muncă depus de jucătoare. Nu puțin sunt cei care spun că echipa a muncit mai puțin după ce a câștigat titlul mondial, deși ar fi trebuit să mențină ștacheta și poate chiar să mărească volumul. În general, România este țara care muncește mult, din punct de vedere handbalistic, atunci când vine vorba de copii, cadeți și juniori, iar ritmul descrește pe măsură ce generațiile cresc. De ce, nu vom înțelege niciodată! Dar să exemplificăm ce s-a întâmplat acum. Pregătirea echipei naționale a fost gestionată foarte prost.
Un caz aparte este cel al liderului Cristina Laslo! Deși anual MEC organizează sesiuni speciale de Bacalaureat pentru sportivii de înaltă performanță și nu numai, jucătoarea de la Cluj nu a fost lăsată atunci să-și susțină examenele. Echipa de club „U” Cluj avea atunci meciuri pentru evitarea retrogradării. Astfel, Cristina Laslo a rămas să susțină examenele de Bacalaureat în această perioadă, în care echipa s-a „încărcat” fizic în cantonamentele de la mare și de la Cheile Grădiștei.
UPDATE „Laslo nu a avut nici măcar o zi de vacanță!”
Cristina Laslo nu și-a susținut examenele în sesiunea specială dedicată olimpicilor întrucât în acea perioadă „U” Cluj lupta pentru evitarea retrogradării din Liga Națională, iar jucătoarea era una din piesele de rezistență ale echipei. Astfel, Cristina a fost nevoită să rămână în perioada iunie – iulie în Cluj pentru a-și susține examele. „Cristina a învățat și și-a luat examenele pe bune! În plus, ea s-a antrenat zilnic la Cluj, nu a avut nici măcar o zi de vacanță de când s-a terminat campionatul. Este foarte bine pregătită fizic”, povestește o sursă din anturajul handbalistei.
Mulți se așteptă în această perioadă ca Laslo să tragă echipa după ea în momentele dificile. La fel cum sunt așteptările cu un alt lider al generației, Bianca Bazaliu! În sânul lotului au ieșit foarte multe discuții, unele chiar aprinse, pe seama faptului că „secundul” Gavril Kozma a insistat nespus de mult pe interul stânga de la CSM București, că tot jocul ar fi fost făcut pentru Bianca. Jucătoarele au avut practic apă la moară din moment ce cifrele le-au dat dreptate. În primul meci din Franța, Bazaliu a marcat 1 gol de 11 aruncări (!), ca să nu mai punem la socoteală golurile pe care echipa le-a încasat din cauza ei pentru că nu s-a apărat. Așadar, Bianca Bazaliu nu trage echipa după ea în această perioadă. În cazul ei, se spune că nu mai este jucătoarea de acum un an, viața în Capitală, la CSM București ar fi schimbat-o mult și nu în bine. Cert este că Bazaliu a evoluat puțin și de cele mai multe ori neconvingător în ultima vreme. Dacă de vină este statutul de rezervă de lux la CSM București sau nu, pregătirea de la echipă, greu de spus.
O altă cauză, care nu poate fi neglijată, este valoarea artificială care le-a fost crescută unor fete de 17-18 ani, vârstă pe care o aveau în momentul în care au câștigat titlul mondial în 2014. Victoria din Macedonia nu a fost gestionată „sănătos”, spun mulți oameni din fenomen, nici din punct de vedere al organizării, nici din punct de vedere al pregătirii și nici din punct de vedere psihologic. Fetele aflate în vârf au crezut că acolo s-a terminat performanța, de parcă ar fi fost sfârșit de carieră. Fals! Ele au câștigat un titlu mondial, un rezultat extraordinar pentru vârsta lor, dar adevăratele performanțe se contabilizează la seniori! Jucătoarele au avut această senzație probabil și datorită valorilor la care au fost cotate, poate forțat. Spre exemplu, jucătoarele de la Centrul Național de Excelență au avut grile de transfer în această vară de 18.000-20.000 de euro. Valoarea a crescut extraordinar de mult în comparație cu primele generații. Spre exemplu, jucătoare din generația Adespii – Pintea au costat maximum 4.000 de euro. Drept dovadă că jucătoarele nu fac prețul stabilit este și acțiunea echipei HCM Baia Mare, care a renunțat să plătească pentru Alina Ilie și Isabela Roșca 36.000 de euro în acest moment. La un calcul al prețului, vicecampioana României a ajuns la concluzia că nu rentează, până la urmă cele două fete, dar și altele nu au ajuns încă să joace în Liga Națională. Iar cu 1-2 excepții, celelalte fete care au avut ocazia să evolueze nu au reușit să se impună.
Cauzele prăbușirii sunt cel puțin surprinzătoare. Dar nimic nu e încă pierdut! Fiind vorba de o generație încă tănără lucrurile se mai pot repara. Rămâne de văzut dacă pentru Campionatul European din Spania Under 19 se mai poate face ceva!
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER